Asa ca " a fost o data ca niciodata, ca daca nu ar fi nu s-ar mai povesti, mami si cu tati, colegi la facultate, apoi prieteni si dupa o scurta perioada s-au casatorit. Dupa un an s-au mutat in Alexandria, orasul natal al lui tati. In Alexandria au reusit sa achizitioneze o casuta numai si numai a lor, dar lipsea ceva: .....bebe Kinder, pe care si-l doreau enorm. Intr-un final s-a intamplat o minune, mami si tati au primit de la Doamne Doamne un cadou deosebit, pe bebe Kinder."
marți, 14 februarie 2012
A fost o data ca niciodata....
Este a treia oara cand incerc sa scriu si sa speram ca de data asta, sa si reusesc sa ma tin de treaba. Am tot ezitat de cateva saptamani sa incep , toate inceputurile pentru mine sunt tare grele." Ce sa scriu?", "cred ca stiu....toate povestioarele cu si despre bebe Kinder, sa le tin minte...."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce poveste frumoasa!:)
RăspundețiȘtergereas vrea si eu o casuta, numai si numai a mea.:D
daca ramaneam in capitala nu reuseam sa avem casuta noastra, mi-a fost tare greu sa plec , mi-am facut o lista pro si contra, asa ca pana la urma am constatat ca aici aveam cele mai multe avantaje:suntem aproape de Bucuresti, cam o ora jumatate; avem legume, fructe, oua , branzeturi de la tara, toate proaspete; orasul e linistit si nu ti-e frica sa iesi la plimbare la 11 noaptea, sper sa ramana la fel si am reusit sa ne luam casuta, ca in cele din urma sa il avem pe bebe Kinder...deci tot raul spre bine pana la urma
RăspundețiȘtergere